Domnul este aproape GBV

Dacă un părinte trebuie să lovească un copil cu nuiaua disciplinării, mai mult de jumătate din valoarea actului va fi pierdută pentru fiul său dacă părintele își pierde cumpătul. Copilul își va primi pedeapsa meritată, dar părintele își va pierde influența. Domnul nu ar îngădui ca cei credincioși să facă o lucrare de disciplină în Adunarea Sa fără să fie conduși de El. Și n-ar fi făcută nicio lucrare într-un fel greșit, dacă ar exista supunere față de Duhul Domnului. Și unde este severitate (nu în ce privește actul disciplinei, pentru că acesta trebuie să fie unul sever), constatăm că ea se găsește fie la aceia ale căror suflete nu sunt eliberate de chiar răul față de care ei sunt mânioși în persoana celui în cauză, ori la aceia care nu s-au judecat pe ei înșiși înaintea lui Dumnezeu.

Este necesar doar să urmărim istoria celor doritori de răzbunare și care au o severitate nepotrivită împotriva celui care a greșit și vom observa că, pe parcursul timpului, ei înșiși trebuie să învețe că oamenii cu duhuri nemiloase, nu față de rău, ci față de cel care a greșit – îndurerându-i printr-o astfel de atitudine pe frații lor – au avut și ei în inimi sămânța aceluiași fel de rău pe care l-au condamnat în alții. Timpul secerișului va veni curând și astfel de oameni vor culege ceea ce au semănat. Acesta este unul dintre cele mai remarcabile simptome de perversitate și de înșelăciune ale inimii omenești – o nedreptate pe care Domnul în mod sigur nu o va trece cu vederea. Atunci când trebuie să ne ocupăm cu răul, avem nevoie să fim conștienți de cuvintele Domnului despre bârna din ochiul nostru, căci cum am putea în alt fel să dobândim lumina Sa pentru a judeca drept? Într-adevăr, din orice punct de vedere am privi acest subiect, suntem constrânși permanent să ne întoarcem la atitudinea de inimă a celor care exercită disciplina și la sentimentul neputinței complete a unei adunări de a acționa în părtășie, dacă nu există călăuzirea lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

H. F. Witherby