Domnul este aproape GBV

Iată aici un aspect de relație despre care apostolul îi învață pe acești creștini ieșiți din iudaism pentru a-I aparține lui Hristos și mântuirii Sale. Aici, pe pământ, ei aveau un loc în legătură cu Hristos și cu Casa lui Dumnezeu. Hristos este Piatra vie pe care oamenii au lepădat-o (Matei 21.42,44; Psalmul 118.22,23). Cel peste care această Piatră va cădea va fi zdrobit; dar noi (în mod particular, acești creștini evrei) nu suntem nicidecum asociați acelora care au lepădat această Piatră, ci, prin har, am considerat-o ca fiind aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, și ne-am apropiat de ea. În ea, în această Piatră vie, am găsit viața și am devenit astfel noi înșine niște pietre vii. Avem acum fericirea de a face parte din casa spirituală pe care El o construiește. Este o casă preoțească, având ca simbol preoția evreiască. Este vorba aici de Adunare, casa lui Dumnezeu, așa cum i-a fost ea descoperită chiar lui Petru, în Matei 16.18. Era un adevăr cu totul nou, întemeiat pe descoperirea Fiului Dumnezeului celui viu; de acum înainte, Adunarea lui Hristos, alcătuită din pietre vii, înlocuia un popor potrivit cărnii care, în această stare, nu putea să stea înaintea lui Dumnezeu. Rolul acestei sfinte preoții este acela de a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Ce bucurie pentru acești credincioși ieșiți din iudaism, aceea de a se vedea dintr-odată ridicați pe cele mai înalte poziții pe care religia lor le-o putea imagina; mai mult, de a nu mai face parte dintr-o preoție pieritoare, care aducea jertfe carnale, ci dintr-o preoție spirituală, care aducea laude plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos! Așa cum cerul depășește pământul, la fel, această preoție spirituală le oferea credincioșilor evrei, aici, pe pământ, o poziție care depășea tot ceea ce iudaismul cel mai înalt putuse vreodată să le ofere.

H. Rossier