Domnul este aproape GBV
Lecții din viața lui Amon (1) – O cale care pare bună
Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a început să împărățească și a împărățit doi ani în Ierusalim. Și a făcut rău în ochii Domnului.
2 Cronici 33.21,22
În cartea Proverbe găsim următorul verset: „Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții“ (Proverbe 14.12). Aceste cuvinte au o aplicație directă la Amon. El a urmat o cale a idolatriei, pe care tatăl său umblase vreme îndelungată, deși Manase, în cele din urmă, se smerise adânc înaintea lui Dumnezeu și recunoscuse că Domnul este Dumnezeu. Manase și-a dovedit clar pocăința prin faptele sale, iar fiul său, Amon, văzuse probabil acest lucru, sau cel puțin rezultatele lui. Amon a fost însă în total dezacord cu faptul că tatăl său eliminase din cetate tot ceea ce ținea de idolatrie. Amon a umblat pe deplin în căile de mai întâi ale tatălui său: a slujit idolilor, s-a plecat înaintea lor și le-a adus jertfe. Pentru el, aceasta era calea bună de urmat. Dar a fost ea cu adevărat bună?
Dacă ceva pare bun nu înseamnă că și este. Aceasta este lecția pe care trebuie s-o învățăm. Ceea ce Dumnezeu spune determină ceea ce este bun și ceea ce este rău. Acest lucru este adevărat cu privire la păcat, cu privire la dreptatea lui Dumnezeu și cu privire la judecata viitoare. Este de asemenea adevărat cu privire la umblarea copiilor lui Dumnezeu, în mod personal și colectiv. Trebuie deci să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi instruiți cu privire la ceea ce este corect și bine înaintea lui Dumnezeu, fiindcă „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Dar Amon a făcut exact contrariul. Nu L-a căutat pe Dumnezeu, nici Cuvântul Său. Drept urmare, moartea a fost sfârșitul căii sale.
A. Leclerc