Domnul este aproape GBV

Disciplina este cel mai dificil lucru cu care o adunare are de-a face și, chiar dacă judecata omului care se implică proeminent în aceasta va fi absolut corectă, totuși, dacă sufletul său nu este în comuniune cu Dumnezeu, el nu va avea greutatea morală care să inspire încredere. Cuvântul lui va fi lipsit de putere și el va fi o piedică; din acest motiv, trebuie să avem permanent în gând faptul că problemele adunării sunt în preocuparea lui Hristos și că ochii Săi sunt ca o flacără de foc pătrunzând gândurile și intențiile fiecărei inimi, iar disciplina nu poate fi susținută în mod real prin propria noastră tărie.

Oricât de slabi am fi, dacă ne sprijinim pe Domnul și căutăm cu sinceritate călăuzirea Duhului, vom dobândi, dacă nu un discernământ profund, cel puțin o pricepere instinctivă prin care ne vom da seama cine este în părtășie cu Dumnezeu și are dreptate și vom beneficia de un simțământ foarte puternic cu privire la diferența între ceea ce este corect și ceea ce este impus. Avem nevoie, într-un fel cu totul special, să fim aproape de Dumnezeu atunci când acționăm pentru gloria Domnului în chestiunile de disciplină, să simțim răul ca și cum noi am fi vinovați de el; altfel, preocuparea în disciplină cu răul are ca efect slăbirea duhului și afectează negativ simțul moral. Satan este activ acolo unde este prezent răul, iar disciplina are în vedere răul; prin urmare, este vorba de un conflict, iar biruința poate fi câștigată doar prin ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și în supunere față de Duhul Sfânt.

În plus, există întotdeauna o tendință de întinare atunci când ne preocupăm cu răul, chiar dacă facem aceasta pentru a-l judeca și a-l înlătura; vedem de aici nevoia absolută de a ne judeca pe noi înșine în astfel de ocazii. De fapt, când judecăm răul în alții, suntem în pericol de a fi împinși de vrăjmaș într-o stare de mândrie.

H. F. Witherby