Domnul este aproape GBV
Dumnezeu L-a uns cu Duh Sfânt și cu putere; pe El, care umbla din loc în loc făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.
Fapte 10.38
Lumea merge înainte cu religia și cu filantropia ei. Face binefaceri, construiește spitale, îi hrănește pe cei flămânzi, îi îmbracă pe cei goi, și așa mai departe; însă resortul interior al acțiunilor ei nu este Hristos. Niciuna dintre motivațiile care L-au guvernat pe Hristos în umblarea Lui aici nu există printre cele care îi guvernează pe oameni; și niciuna dintre motivațiile care animă lumea în umblarea ei nu s-a găsit absolut deloc în Hristos.
Cel necredincios recunoaște frumusețea morală a lui Hristos, iar egoismul își poate găsi plăcerea în altruism, însă creștinul trebuie să se „îmbrace cu Hristos“. Domnul a umblat făcând binele în tot timpul și n-a existat niciun moment în care El să nu fie gata, ca Slujitor în har, să împlinească nevoile celorlalți. Și să nu gândim că aceasta nu L-a costat nimic! El n-a avut unde să-Și plece capul, a suferit de foame și a fost obosit. Iar când a șezut, unde s-a întâmplat acest lucru? În arșița soarelui, lângă fântână, în timp ce ucenicii Săi erau în cetate ca să cumpere mâncare. El a fost întotdeauna gata să întâmpine nevoile păcătoșilor sărmani, ca și cum nu I-ar fi fost foame, nici sete, ca și cum n-ar fi fost obosit, nici trudit. A experimentat toate necazurile și dificultățile pe care omul le îndură, și cât de minunat a fost felul în care El a umblat! A înmulțit pâini pentru alții, dar pentru Sine Însuși n-a vrut să prefacă o piatră în pâine.
În ce privește motivațiile morale ale sufletului, omul din lume n-are niciun principiu în comun cu Hristos. El nu este pe drumul către cer, iar fiecare pas pe care îl face îl conduce tot mai departe de adevăratul țel. Când un om se află pe un drum greșit, cu cât merge mai mult pe el, cu atât se rătăcește mai rău.
J. N. Darby