Domnul este aproape GBV

Cum să pot avea comuniune cu Dumnezeu, dacă nu știu ce este în inima Lui, dacă nu știu ce Persoană umple inima Sa și dacă nu am aceleași gânduri ca și El cu privire la această Persoană? Abia după ce L-am cunoscut pe Domnul Isus – nu numai ca pe Acela care a purtat păcatele mele, care a fost făcut păcat pentru mine și care a satisfăcut toate cerințele dreptății lui Dumnezeu pentru mine, ci așa cum este El pentru inima și sentimentele lui Dumnezeu, după ce a înfăptuit totul și după ce, ca Om pe pământ, a devenit subiectul plăcerii mele, al sentimentelor mele, astfel că pot mânca din El, în prezența lui Dumnezeu – numai atunci pot avea comuniune cu Dumnezeu, căci comuniune înseamnă participare la aceleași lucruri.

În cele mai multe locuri din Noul Testament care vorbesc despre comuniune, cuvântul are înțelesul de a avea aceeași parte. Petru spune (2 Petru 1.4) că noi am obținut o „fire dumnezeiască“ și Ioan spune că am primit „viața eternă“, iar aceasta este Persoana Domnului Isus Însuși. Astfel, putem avea aceleași sentimente, același subiect pentru inimile noastre, aceleași interese ca și Tatăl și Fiul.

Deci cunoașterea faptului că am fost aduși aproape de Tatăl și de Fiul – căci putem avea comuniune prin aceea că prețuim aceleași lucruri ca Tatăl și ca Fiul – ne conduce, involuntar, la sentimentul că trebuie să corespundem, în mod practic, părtășiei sfinte. „Dumnezeu este lumină, și în El nu este deloc întuneric“ – comuniunea trebuie să fie în concordanță cu lumina, iar cine se gândește la aceasta și este obișnuit să stea în Locul Preasfânt, în prezența lui Dumnezeu – așa cum este prezentat simbolic în fiii lui Aaron, preoții, care erau întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, ca să-I slujească, și care știau deci ce se potrivește în prezența lui Dumnezeu – acela se va judeca pe sine în lumina lui Dumnezeu și, prin judecata de sine, va înlătura tot ceea ce nu este demn de prezența lui Dumnezeu.

H. L. Heijkoop