Domnul este aproape GBV
Nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi judecata. Deoarece stăpânitorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Dorești deci să nu te temi de autoritate? Practică binele și vei avea laudă de la ea; pentru că aceasta este un slujitor al lui Dumnezeu pentru tine spre bine.
Romani 13.1-4
Odată ce am înțeles aceste versete, poziția și purtarea noastră față de autorități va deveni foarte clară. Văzându-L pe Dumnezeu în ea, greutățile dispar și cele mai multe întrebări se rezolvă de la sine. Recunoaștem atunci și nevoia de „a fi supuși, nu numai din cauza mâniei [care ne-ar ajunge în caz că am fi neascultători], ci și datorită conștiinței“ (versetul 5). Din aceleași motive putem, așa cum am accentuat deja, să nu ascultăm unele porunci care sunt în contradicție cu voia clară a lui Dumnezeu și cu caracterul nostru de creștini. Dar nu se cade să vorbim despre felul în care s-a ridicat autoritatea prezentă, nici de cine exercită puterea și cum o face.
Oriunde ar locui un creștin și în orice poziție s-ar găsi pe acest pământ, el trebuie să asculte de autoritatea căreia îi este subordonat și care conduce la acel timp; dacă mâine vine o alta, poate chiar ca urmare a unei revoluții violente, atunci el trebuie să se supună și aceleia, indiferent dacă îi place sau nu.
De asemenea, nu trebuie să întrebe dacă ordinele pe care autoritatea respectivă le dă sau dacă legile pe care le impune sunt drepte sau nedrepte, dacă îi aduc lui sau altora foloase sau pagube; partea sa este să se roage pentru autorități, ca Dumnezeu să le conducă și să le dăruiască înțelepciune și pricepere pentru a conduce pentru binele țării și al poporului și să li se supună fără murmure, atât cât îi permite conștiința. Dacă realizează că interesele sale nu sunt legate de acest pământ, ci de cer, nu îi va fi greu să facă așa.
R. Brockhaus