Domnul este aproape GBV

Prin înviere, Domnul a repurtat o victorie completă asupra întregii puteri a vrăjmașului. Cu puțin mai înainte fusese ceasul oamenilor și puterea întunericului (Luca 22.35), timpul lui Satan de a-și manifesta întreaga putere. Însă, în ceea ce ei au lucrat cu mândrie, Domnul S-a arătat a fi deasupra lor (Exod 18.11); și aceasta este mângâierea noastră, că vrăjmașul a fost dat de rușine în toată puterea și mândria lui.

Învierea Domnului Isus a fost cea de-a doua dimineață din istoria creației. Când au fost puse temeliile vechii creații, „stelele dimineții cântau împreună“ (Iov 38.7). Acea lucrare a fost însă ruinată prin păcat. Adam a cedat împărăția, pe care o primise de la Dumnezeu, în mâinile lui Satan și astfel moartea a pătruns în lume. A venit însă Fiul lui Dumnezeu și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, la fel și Hristos S-a oferit ca jertfă (Evrei 9.27,28): El a luat asupra Sa pedeapsa morții, care ni se cuvenea nouă, și astfel mormântul lui Isus este văzut de credință ca fiind sfârșitul vechii creații. Învierea Sa este dimineața unei creații noi, cu mult mai glorioase, iar sfinții, fiii lui Dumnezeu, cântă în duhurile lor cu privire la ea. Lutul a fost luat a doua oară în mâna olarului, de data aceasta pentru a forma un vas care nu va mai putea fi stricat niciodată. Împărăția are acum o temelie stabilă, iar Isus înviat, Omul al Doilea, nu o va ceda nicicând și nicidecum în mâna vrăjmașului, ci, la timpul potrivit, o va preda, fără pată, în mâinile lui Dumnezeu (1 Corinteni 15.24).

Cât de binecuvântat și de încurajator este să-L vedem pe Domnul înlăturând toată răzvrătirea omului dintâi! Și cine poate spune cât de mare va fi gloria acelei dispensații viitoare, în care îndurarea și adevărul se vor întâlni? Cine poate pătrunde bogățiile înțelepciunii și ale cunoștinței lui Dumnezeu cuprinse într-o astfel de taină?

J. G. Bellett