Domnul este aproape GBV
Suntem încrezători, spun, și ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, și să fim acasă la Domnul. De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.
2 Corinteni 5.8-10
Dacă și noi, la fel ca apostolul Pavel, am trăi în lumina zilei viitoare, cât de diferite ar fi viețile noastre! Este mai ușor să afirmăm: „Pentru mine a trăi este Hristos“, decât să trăim aceste cuvinte. A le trăi înseamnă ca ele să dicteze cum ne îmbrăcăm, cum ne cheltuim banii, unde ne petrecem concediul, cum vorbim cu soțul sau cu soția, sau ce atitudine avem față de copiii noștri. Ele vor influența deci relațiile noastre în căminul nostru, la locul de muncă, în lume și în adunare.
Dacă avem gândul lui Hristos, vom putea face față tuturor pericolelor și vom putea lua deciziile spirituale potrivite. Vom înțelege astfel cu cine putem avea părtășie și care sunt asocierile nepotrivite și de natură să ne întineze. Adevărata separare și trăirea sfântă pot exista doar când sunt cuplate cu afecțiunea pentru Hristos și cu ascultarea de Cuvântul Său. Atunci nu vom mai întreba: «Ce rău este în cutare sau în cutare lucru?», ci «Ce Îi face plăcere lui Hristos?».
Pavel încheie cu un cuvânt de încurajare: „Având deci aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teamă de Dumnezeu“ (2 Corinteni 7.1). Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră, putem experimenta pacea adâncă și bucuria comuniunii cu Tatăl, pe măsură ce străbatem pustia acestei lumi. Suferințele prin care trecem devin astfel utile, deoarece, cu ajutorul lor, credința privește dincolo de lucrurile prezente și cântărește totul în lumina eternității.
J. Redekop