Domnul este aproape GBV
Și trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul lui … să plângă cu el și să-l mângâie. Și și-au ridicat ochii de departe și nu l-au recunoscut; și și-au înălțat glasul și au plâns. Și și-au sfâșiat fiecare mantaua și au aruncat țărână deasupra capetelor lor, spre ceruri. Și au stat jos cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și niciunul nu i-a spus un cuvânt, pentru că vedeau că durerea lui era foarte mare.
Iov 2.11-13
Auzind despre nenorocirea care venise peste Iov, trei prieteni ai săi au venit să-l vadă. Aveau intenții bune și doreau să-l ajute. Cutremurați de ceea ce au văzut, timp de șapte zile ei n-au putut scoate niciun cuvânt. Sărmanul Iov – pierduse tot ceea ce avusese!
Cei trei au șezut alături de el timp de șapte zile. În cele din urmă, Iov a izbucnit și a blestemat ziua în care se născuse. În tot acest timp, prietenii săi au cugetat. De ce se abătuse această tragedie asupra lui Iov? Ce lucru cumplit făcuse el, de meritase așa ceva?
Elifaz a luat cuvântul și a încercat să rezolve această dilemă prin intermediul experienței: „După cum am văzut eu“, spune el, „cei care ară nelegiuirea și seamănă tulburarea, o seceră“. Iov a răspuns la aceasta, în agonia sa: „Am păcătuit: ce Ți-am făcut, Păzitor al omului?“. Apoi a vorbit Bildad, care a apelat la tradiție. Simțindu-se nevinovat, Iov a răspuns cerând un mijlocitor. A urmat Țofar, care a rostit acuze, însă Iov i-a dărâmat toate argumentele, și dezbaterea a continuat tot mai încinsă, până când toți au tăcut, nefiind în stare să dea rezolvare problemei, pe care mai mult au complicat-o.
A intervenit apoi, cu respect, un tânăr numit Elihu. În cele din urmă, Dumnezeu Însuși a luat cuvântul și l-a făcut pe Iov să-și ia locul cu umilință înaintea Lui. Apoi Iov s-a rugat pentru prietenii săi, care-l răniseră cu acuzațiile lor. Rezultatul a fost o binecuvântare uriașă.
O îmbrățișare în tăcere este adesea mai mângâietoare decât cuvintele rostite cu intenții bune. Suspiciunea, care conduce la acuzații speculative, nu este niciodată de vreun ajutor. Dacă vorbim, mai întâi să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să vorbim ca din partea Lui. Să vorbim întotdeauna adevărul, însă cu smerenie și cu dragoste.
E. P. Vedder, Jr.