Domnul este aproape GBV

Excluderea este cazul extrem de măsură disciplinară. Trebuie să fim foarte atenți când este cazul să ajungem aici. Această măsură este necesară când răul este real și descoperit. Ea se aplică pentru ca Numele Domnului să nu fie dezonorat. Nu este un lucru pe care inimile noastre să-l dorească.

Să nu hrănim niciodată gândul de a da afară pe cineva pe baza unor zvonuri. Harul caută de la început reabilitarea unui suflet și nu se gândește niciodată să scape de cineva pentru care a murit Hristos. În cazul păcatului curviei sau dacă unul care se numește frate este avar, închinător la idoli, calomniator, bețiv sau hoț, toate acestea fiind lucruri care dezonorează Numele Domnului Isus, trebuie să căutăm restabilirea acelui suflet, dar nu cu gândul de a evita disciplina.

Adunarea are dreptul dat de slava Domnului să dea acea persoană afară chiar și atunci când își recunoaște vinovăția și se smerește profund. Acea necinstire care a fost adusă Domnului trebuie îndepărtată. În cazul în care cel vinovat arată părere de rău și se smerește cu adevărat sub măsura disciplinară de excludere, arătând că este una cu hotărârea adunării pentru ca ocara adusă Numelui Domnului să fie curățită, atunci nu trebuie ținut mult timp sub disciplină, ci se va arăta dragoste față de el – „Este destul pentru unul ca acesta pedeapsa aceasta care i s-a dat de către cei mai mulți; încât, dimpotrivă, este mai bine să iertați și să mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie copleșit de prea multă întristare. De aceea, vă îndemn să-i arătați dragoste“ (2 Corinteni 2.6-8).

C. Briem