Domnul este aproape GBV

O întrebare atât de importantă! Nu este vorba de cine este pentru religie, pentru filantropie sau pentru reformă morală, căci poate exista mult din aceste lucruri și totuși voința să nu fie deloc zdrobită. Să nu uităm niciodată acest lucru! Putem fi foarte zeloși în a promova filantropia, religia și reforma morală și, în tot acest timp, să slujim de fapt eului și să hrănim voința proprie. Aceasta este o chestiune solemnă și foarte importantă, la care este bine să luăm aminte. Trăim în timpuri în care voința omului este apreciată și hrănită. Credem însă că adevăratul remediu pentru această voință rea este cuprins în întrebarea: „Cine este pentru Domnul?“. Această întrebare conține o imensă putere practică. A fi cu adevărat pentru Domnul înseamnă să fim pentru orice lucru la care El hotărăște să ne cheme.

Prin urmare, leviții au fost chemați „fiecare să ucidă pe fratele său și fiecare pe tovarășul său și fiecare pe prietenul său de aproape“. Aceasta era o lucrare cumplită pentru carne și sânge, însă situația o cerea. Cerințele lui Dumnezeu fuseseră călcate în picioare, imaginația omenească lucrase și făurise vițelul de aur. Prin urmare, toți cei care erau pentru Domnul au fost chemați să-și încingă sabia. Firea omenească putea spune: «Nu, ci trebuie să fim plini de iubire, de delicatețe și de har. Vom reuși să rezolvăm problema cu bunătate, nu cu asprime. N-are niciun rost să-i rănim pe oameni. Este mult mai multă putere în dragoste, decât în asprime. Să ne iubim unii pe alții!». Astfel gândește firea omenească – acestea sunt argumentele ei. Însă porunca divină era clară și hotărâtă: „Fiecare să-și pună sabia la coapsă“. Sabia era singurul răspuns pentru prezența vițelului de aur. A vorbi de dragoste într-un asemenea moment însemna să arunci peste bord cerințele drepte ale Dumnezeului lui Israel. Adevăratul duh de ascultare va face exact slujirea care se potrivește fiecărei ocazii.

C. H. Mackintosh