Domnul este aproape GBV

Mirele și Mireasa (5)
Ochii lui sunt ca porumbeii lângă pâraiele de apă, scăldați în lapte, frumos așezați.

Cântarea Cântărilor 5.12

Când Mireasa a fost întrebată de fiicele Ierusalimului despre ce-L distingea pe Preaiubitul ei de alții, ea n-a avut nicio dificultate să enumere calitățile Lui unice. În versetul citat mai sus, ea vorbește despre ochii Săi. Ochii exprimă simțămintele interioare ale unei persoane, fie de dragoste sau de compasiune, fie de ură sau de mânie. Nimeni nu poate vedea ce este în ochii cuiva, dacă nu se apropie suficient de el. Mireasa privise suficient de mult la fața Mirelui ei, pentru a vedea și a cunoaște ce exprimau ochii Lui.

Cât de mult pierdem dacă nu privim la frumusețile și la gloriile Domnului și Mântuitorului nostru! Ea Îi aseamănă ochii cu „porumbeii lângă pâraiele de apă“. Ce scenă de pace și de puritate! Ochii Lui au privit mulțimile și „I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite ca niște oi fără păstor“ (Matei 9.36).

Primul lucru pe care ea l-a spus despre Preaiubitul ei a fost că El era alb, ceea ce denotă puritatea Lui. Culoarea albă apare din nou în descrierea ei: ochii Lui sunt „scăldați în lapte“. Nu este de mirare că îndemnul Lui către fiecare dintre noi este: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt“. Expresia „frumos așezați“ arată că El ne privește întotdeauna cu aceeași dragoste. Pe măsură ce citim despre acest Om perfect, Domnul Isus Hristos, în cele patru Evanghelii, descoperim că ochii Săi n-au fost niciodată afectați de ispitele și de atracțiile acestei lumi. Satan I-a oferit împărățiile lumii și gloria lor, însă El i-a poruncit să plece. El știa pentru ce venise în lume și, în ceasul încercării grele, a spus: „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?“ (Ioan 18.11). Nici gloria pământească și nici încercările grele nu L-au putut da înapoi. „Pe când se împlineau zilele înălțării Sale, El Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim“ (Luca 9.51). El știa ce-L aștepta acolo. Este de mirare că Mireasa Îl iubește atât de mult?

A. M. Behnam