Domnul este aproape GBV

Dumnezeu a trimis o mare încercare: a venit foamete în țară. Ce face Elimelec? Lucrează el potrivit cu mărturia care trebuia să-i caracterizeze viața prin numele său, „Dumnezeul meu este împărat“? Nu! El a dovedit o mărturie numai cu buzele, nu și cu inima; nu era vorba de un adevăr al inimii. El n-a căutat voia lui Dumnezeu, căci a părăsit „casa pâinii“, locul adevăratei închinări și rodnicii.

O, da! El putea aduce argumente cu care să-și îndreptățească felul de a se purta. Nu părăsise Betleemul, doar cu puțin înainte, chiar nepotul lui Moise, levitul din Judecători 17.8? Putea să greșească un nepot al lui Moise, un levit? Nu și-a părăsit țara chiar și Avraam, „tatăl tuturor celor credincioși“, și nu s-a dus el în Egipt când a fost foamete în țară (Geneza 12.10)? Dar Elimelec va fi evitat cu grijă să menționeze urmările tragice ale purtării de atunci a lui Avraam, ca și cea a lui Ionatan, nepotul lui Moise. Ba mai mult, Elimelec putea spune că nu se duce în Egipt, ci în câmpiile Moabului, numai la 40-50 de kilometri depărtare de Betleem. Și nu era Moab înrudit oarecum cu Israel? Nu erau câmpiile Moabului locuri binecuvântate? Nu spusese Balaam, inspirat de Duhul, când a văzut poporul în câmpiile Moabului, „ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, locuințele tale, Israele! Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini pe lângă un râu, ca niște copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca niște cedri pe lângă ape“ (Numeri 24.5,6)? Și, mai mult, n-a dat Moise aproape toate îndemnurile din ultima parte a cărții Numeri și din Deuteronom tocmai din câmpiile Moabului? Și apoi, nu de bine părăsea el Betleemul și țara! El nu se va amesteca cu moabiții, ci va locui ca străin printre ei, până ce va trece foametea, apoi se va întoarce.

Desigur, toate aceste scuze erau adevărate, dar ele erau în totală neascultare de Dumnezeu. Dacă Elimelec ar fi urmărit voia lui Dumnezeu, n-ar fi plecat nicidecum. Dumnezeu a dat o țară poporului Său, ca s-o locuiască pentru totdeauna.

H. L. Heijkoop