Domnul este aproape GBV

Cu toții cunoaștem istoria căderii, prezentată în Geneza 3. Omul a fost creat „integru“ (Eclesiastul 7.29), însă a căzut, fiind ispitit de șarpe. Adam și soția lui și-au cusut frunze de smochin laolaltă pentru a încerca să-și acopere goliciunea. Totuși, de îndată ce au auzit glasul lui Dumnezeu, s-au ascuns printre copacii din grădină. Erau vinovați și știau acest lucru. Cât de minunat este Cuvântul lui Dumnezeu! De la început ne prezintă ceea ce i-a caracterizat dintotdeauna pe cei păcătoși, până în zilele noastre.

Pentru ca omul să fie mântuit, Dumnezeu Însuși trebuie să ia inițiativa. Chemarea Lui trebuie să ajungă la inima și la conștiința păcătosului. Este un har minunat că Dumnezeul nostru dorește să-i împace cu Sine pe păcătoșii pierduți.

Adam a răspuns: „m-am temut“ și „sunt gol“. Aici vedem rezultatul neascultării de Dumnezeu, atunci și acum: teama, rușinea și vina. Doar o acoperitoare pregătită de Dumnezeu i-a putut face pe Adam și pe Eva potriviți pentru prezența lui Dumnezeu și le-a putut da odihnă pentru conștiințele lor.

Nu știa Domnul unde erau Adam și soția lui? Ba da, însă dorea să le exerseze conștiințele și inimile cu privire la ceea ce făcuseră și cu privire la motivul pentru care acum erau departe de El. Ce minunat că Dumnezeul nostru nu a vrut să-i lase departe de El, nici pe ei, nici pe noi! Pentru Adam și pentru soția lui a pregătit haine din pielea unui animal care a fost ucis. Pentru noi, El pregătește haina cea mai bună, o dreptate divină care a fost câștigată pentru noi prin lucrarea Domnului Isus. El „a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră“ (Romani 4.25). Am fost chemați și am fost aduși aproape.

K. Quartell