Domnul este aproape GBV

Domnul Isus nu dorește să fie uitat de aceia pe care i-a iubit până la capăt. Am zice că cei care L-ar uita ar fi cu totul nevrednici. Da, însă Domnul Se îngrijește de ei; El a murit pentru ei, ca ei să devină ai Lui, și Se așteaptă ca ei să-și amintească de El, de aceea le-a dat Cina Sa – o expresie minunată a Persoanei și a morții Sale pentru ei. Cu siguranță că Cina Domnului are această semnificație: că noi Îl iubim și că ne este dor de El în lumea care L-a respins. De fapt, El Însuși îi oferă acest caracter: „Pentru că ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din pahar, vestiți moartea Domnului, până când El va veni“.

Aflată într-o scenă care este pustie din cauza morții lui Hristos, Adunarea Sa nu găsește niciun loc de odihnă pentru inima ei, afară de cel în care poate contempla crucea și mormântul pe care această lume le-au dăruit Preaiubitului ei. Știm, prin credință, că El este în glorie și avem odihnă în comuniunea cu El, Cel aflat acolo. Aceasta nu ne face decât să simțim și mai mult respingerea Lui de către lume, pe măsură ce o străbatem. Astfel, crucea este cea prin care lumea este răstignită față de noi și noi față de lume. Ne retragem în inimile noastre din scena care ne înconjoară și ne depărtăm de ea cât putem de mult, fiindcă dorim să ne identificăm cât putem de mult cu El, în respingerea Lui, ca fiind partea cea mai bună și mai strălucită pe care o putem avea în această lume.

Toate acestea nu sunt performanțe ale unor creștini avansați, ci ceea ce El așteaptă de la orice inimă care-L iubește. „Să faceți aceasta în amintirea Mea“; „Vestiți moartea Domnului până va veni El“. Ce răspuns dă inima noastră la aceste dorințe ale dragostei Sale?

J. A. Trench