Domnul este aproape GBV

După ce David, prin intermediul profetului Natan, a fost confruntat cu păcatul său împotriva lui Urie și a soției acestuia, el a mărturisit și a primit asigurarea că a fost iertat. Însă, deși a fost iertat, consecințele păcatelor sale erau extrem de grave, nu doar pentru viața sa personală, ci și cu privire la onoarea și la gloria lui Dumnezeu. Faptele sale dăduseră ocazia vrăjmașilor Domnului să hulească.

După mulți ani, împăratul Manase a avut o experiență similară. El a păcătuit într-o asemenea măsură, încât Dumnezeu l-a trimis pe împăratul Asiriei împotriva lui, iar acesta l-a dus la Babilon. Acolo, sub mâna grea a lui Dumnezeu în judecată, Manase s-a smerit și s-a pocăit, iar Dumnezeu, mișcat de rugăciunile lui, i-a ascultat cererea și l-a adus la Ierusalim din nou. De atunci încolo, viața lui Manase s-a schimbat radical. El a adus jertfe doar Domnului, nu și idolilor. La fel ca David, Manase a fost iertat, însă consecințele păcatelor sale au rămas. Deși el s-a pocăit, mulți alții au continuat în căile nelegiuite pe care el le promovase și au ajuns sub judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor din trecut ale lui Manase (Ieremia 15.4).

Ce suferință și amărăciune și, de asemenea, ce dezonoare pentru Domnul a produs păcatul acestor doi oameni! Cât de solemn este acest lucru pentru noi toți: păcatele noastre, deși iertate de Dumnezeu, nu sunt uitate de oameni! Câtă hulă și dezonoare aduc ele numelui Său! După ce viața ipocrită și nelegiuită a unui creștin de renume a ieșit la iveală, un ateu a spus: «Dacă n-aș fi fost deja un ateu, viața acestui creștin sigur m-ar fi determinat să devin unul». Să ne rugăm să fim păziți prin harul și prin puterea lui Dumnezeu!

A. Blok