Domnul este aproape GBV

Poporul reconstruia templul din Ierusalim. Ei se întorseseră din captivitate cu mult timp înainte, însă, după ce puseseră temeliile templului, fuseseră descurajați de împotrivirea pe care o suferiseră. Vreme de aproape douăzeci de ani, lucrarea încetase, până când Dumnezeu i-a folosit pe profeții Hagai și Zaharia pentru a-i face să se ridice și să lucreze din nou.

În acest moment prezentat în Zaharia 7, poporul fusese trezit spiritual și acum punea această întrebare cu privire la o zi de plângere din luna a cincea. Ei adăugaseră păzirea acestei zile în calendarul lor, după ce templul fusese distrus de armatele babiloniene în acea lună (Ieremia 52.12). Întrebarea era directă și aștepta un răspuns de „da“ sau „nu“. Domnul însă a răspuns într-un fel foarte diferit. Prin Zaharia, El a spus: „Când ați postit și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea, în acești șaptezeci de ani, cu adevărat ați postit pentru Mine, chiar pentru Mine? Și, când ați mâncat și ați băut, nu erați voi cei care mâncau și beau?“ (Zaharia 7.5,6).

În loc să răspundă cu „da“ sau cu „nu“, Domnul a răspuns cu „de ce?“. El a îndreptat lumina nu către acțiunile lor, ci către motivațiile lor. Ei posteau, însă aceasta nu era decât o tradiție, care avea puțin de-a face cu onoarea lui Dumnezeu. Cât de des îngăduim și noi ca practicile noastre să devină doar niște tradiții, mai degrabă decât acte de închinare sau de slujire!

Domnul n-a condamnat și nici n-a lăudat postul în sine, ci i-a îndemnat să privească nu numai la postul lor, ci și la acțiunile lor normale de zi cu zi, de a mânca și de a bea. Era bine să postească, însă numai dacă zilele lor de post și zilele în care mâncau și beau erau trăite cu reverență față de El. Auzim același îndemn și în timpul nostru: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie orice faceți, faceți toate pentru gloria lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10.31).

S. Campbell