Domnul este aproape GBV

Solomon a scris cele trei cărți care vin după cartea Psalmilor. În prima dintre ele, Proverbe, el folosește titlul de „Domnul“. În cea de-a doua, Eclesiastul, folosește titlul de „Dumnezeu“, însă în cea de-a treia, Cântarea Cântărilor, folosește doar pronumele „El“. Totuși, în toate aceste cărți, Solomon vorbește despre aceeași Persoană: Domnul Dumnezeu, Iahve Elohim, care este Isus, Domnul nostru. Cântarea Cântărilor începe astfel: „Să mă sărute [El] cu sărutările gurii Lui!“. Nici titlul de „Iahve“ și nici cel de „Elohim“ nu s-ar fi potrivit aici.

Personajele principale din Cântarea Cântărilor sunt El, Mirele, ea, Mireasa, precum și fiicele Ierusalimului. Aceste fiice ale Ierusalimului pun întrebarea citată mai sus. Ele doresc să cunoască de ce Mireasa le roagă astfel. Fiind persecutată din cauza atașamentului față de Preaiubitul ei, și totuși perseverând în dorința de a fi cu El, ea dovedește că persecuția nu i-a diminuat dragostea față de El. A fost bătută, rănită și umilită (versetul 7), însă dorința ei a rămas aceeași: să fie cu El.

O astfel de dragoste și de loialitate vor fi întotdeauna remarcate de Domnul. Fiicele Ierusalimului erau nedumerite, mai întâi de frumusețea ei unică, fiindcă ea era nu doar frumoasă, ci cea mai frumoasă dintre femei. Remarcați că același scriitor, Solomon, vorbind despre frumusețea fizică, spune că farmecul este înșelător și că frumusețea este deșartă, dar că evlavia este frumusețea care trebuie lăudată (Proverbe 31.30). În al doilea rând, ele erau impresionate de devotamentul ei real față de Preaiubitul ei. Ce remarcă oamenii la noi? O alipire de bogății, sau dorința de a suferi de dragul lui Hristos? Merită oare să pierdem totul de dragul părtășiei cu Domnul nostru Isus Hristos? Fie ca viața noastră să se desfășoare în așa fel, încât cei din jurul nostru să dorească să-L cunoască pe Domnul!

A. M. Behnam