Domnul este aproape GBV

Drumul spre binecuvântare pentru om trece prin moarte. Însă binecuvântarea în care moartea lui Hristos l-a adus pe credincios este una de un fel cu totul nou, aflată dincolo de puterea morții. Viața în lumea aceasta este, chiar în cea mai bună formă a ei, o viață trecătoare; viața pe care Domnul o dă este „eternă“. Să iubim viața aceasta înseamnă să ne agățăm de o viață pe care trebuie să o pierdem – și pe care o pierdem chiar urmărind-o. Să urâm viața în această lume, având în vedere viața eternă, înseamnă să intrăm în savurarea vieții veșnice chiar acum. Să cântărim bine însemnătatea profundă a cuvintelor Domnului. A ne întoarce spre lume, căutând să ne găsim plăcerea în lucrurile în care lumea și-o găsește, se va dovedi doar amărăciune și întristare, astfel că vom descoperi nu doar că urmărim ceea ce nu are satisfacție de durată, dar, chiar și în cel mai bun caz, pierdem ceea ce am realizat, pentru că aceasta este o viață care sfârșește în moarte.

Mai mult, nu doar că există viața nouă, în contrast cu cea care este trecătoare, ci este și privilegiul de a trăi o viață de slujire față de Domnul. Ca să putem merge pe această cale de slujire, trebuie să-L urmăm pe Domnul – așa cum, puțin mai târziu, porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Petru, de a-I hrăni oile, este urmată de îndemnul „urmează-Mă“ (Ioan 21.17,19). Aceasta reprezintă un motiv în plus pentru a accepta moartea față de viața prezentă; pentru că, în principiu, „urmarea“ lui Hristos este prin moartea față de păcat și față de lume. Un astfel de drum va avea o răsplată deosebită. Urmarea lui Hristos ne va conduce în locul în care merge Hristos, pentru a fi cu El în casa vieții eterne. Un astfel de drum poate atrage opoziție și persecuție din partea oamenilor, dar va avea în mod sigur onoare din partea Tatălui.

H. Smith