Domnul este aproape GBV

Care a fost efectul promisiunilor Domnului asupra inimii lui David? Avem răspunsul în acest verset: „Împăratul David a intrat și a stat înaintea Domnului și a zis: «Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule?»“. Să remarcăm atitudinea lui și să medităm la întrebarea pe care el a pus-o. Ele sunt pline de adânci semnificații pentru noi. David „a stat“ – aceasta înseamnă liniște și odihnă. El dorise să treacă la lucru prea devreme. Dumnezeu i-a spus: «Nu, ci tu trebuie să șezi și să privești la lucrarea Mea, să contempli acțiunile Mele făcute în favoarea ta, acțiuni din trecut, din prezent și din viitor».

În întrebarea lui, „cine sunt eu?“, vedem faptul binecuvântat că, pentru moment, David s-a pierdut din vedere pe sine însuși. El a fost pus în umbră de strălucirea revelației divine. Eul și sărmanele lui fapte au fost date la o parte de către gloria lui Dumnezeu și de către măreția minunată a faptelor Sale, făcute în beneficiul slujitorului Său.

Unii ar fi putut crede că David era un om activ și folositor, atunci când el s-a ridicat să construiască un templu pentru Dumnezeu, și, de asemenea, că era un om cu totul nefolositor, dacă el ar fi stat atunci când era această lucrare de făcut. Să ne aducem însă aminte că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. El prețuiește închinarea noastră mult mai mult decât lucrarea noastră. De fapt, doar închinătorul adevărat și inteligent poate fi un lucrător adevărat și inteligent. Fără îndoială că Dumnezeu, în harul Său, primește lucrarea noastră sărmană, chiar și atunci când este marcată de tot felul de greșeli. Însă, când este vorba de a compara valoarea lucrării cu cea a închinării, cea dintâi vine în urma celei de-a doua. Știm cu toții că, atunci când scurta noastră perioadă de lucrare se va fi sfârșit, va începe o eternitate de închinare. Minunat gând!

C. H. Mackintosh