Domnul este aproape GBV

Iacov avea o asigurare din partea Domnului cu privire la ajutorul Său, fiindcă El i-a spus: „Te voi păzi oriunde vei merge“ (Geneza 28.15). În același fel, Epistola către Evrei ne prezintă harul preoțesc al lui Dumnezeu, care ne sprijină în călătoria noastră prin această lume. Domnul, aflat la capătul de sus al scării, îi păzește și îi susține pe sfinții Săi slabi și neputincioși, care se află la capătul de jos al scării. În Evrei 7 citim că Cel care este înălțat mai presus de ceruri trăiește pururea pentru cei care se află în drum spre cer. Este adevărat că cei de la capătul de jos al scării ar trebui și ei să trăiască pururea pentru Cel de la capătul de sus al scării, așa cum Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Hristos“; însă, în timp ce noi adesea eșuăm în a trăi pentru El, El nu încetează niciodată să trăiască pentru noi.

Mai departe, Epistola către Evrei prezintă efectele faptului că Domnul trăiește pururea pentru noi. În Evrei 2 vedem că El ne ajută în ispitele noastre și că face acest lucru ca Unul care a suferit, El Însuși fiind ispitit. A te împotrivi ispitei implică suferință. Domnul, atunci când a fost ispitit, a preferat să sufere decât să cedeze ispitei; iar acum, când noi suntem ispitiți, El poate să ne ajute să suferim, mai degrabă decât să păcătuim cedând ispitei.

Din Evrei 4.15 aflăm că El simte împreună cu noi în slăbiciunile noastre. El este mișcat de suferințele celor ai Săi, pricinuite de slăbiciunea trupului lor, fiindcă El a cunoscut nu numai ispita, ci și ce înseamnă să fii obosit, înfometat și însetat.

În cele din urmă, El mijlocește pentru noi potrivit cu felul perfect în care cunoaște nevoile noastre. Astfel beneficiem de sprijinul Aceluia care nu doar că trăiește, ci trăiește pururea; și care, trăind pururea, poate să ne mântuiască până la sfârșit, adică până la capătul călătoriei noastre către cer, când timpului îi va lua locul eternitatea.

H. Smith