Domnul este aproape GBV

În ultima noastră meditație asupra Domnului Isus ca Mântuitor ne întoarcem la ceea ce a fost de la început. Aceasta este una dintre temele abordate de Ioan (1 Ioan 1.1; 2.7 etc.). Relația dintre Tatăl și Fiul este eternă. Fiul a fost iubit de Tatăl înainte de întemeierea lumii (Ioan 17.24). Trebuie să ținem cu tărie la acest adevăr!

Apostolul Ioan a putut spune că apostolii – „noi“ – văzuseră și dăduseră mărturie despre acest fapt minunat, că Fiul a fost trimis de către Tatăl (1 Ioan 1.3). Vedem o ilustrație a acestui lucru în trimiterea lui Iosif de către Iacov la ceilalți fii ai săi: „L-a trimis din valea Hebron“ (Geneza 37.14). Hebron înseamnă „comuniune“. Din acel loc al comuniunii cu tatăl său, Iosif a fost trimis cu o misiune la frații săi.

Tot așa, din acel loc etern al dragostei și al comuniunii, Tatăl L-a trimis pe Fiul Său preaiubit în această lume, pentru a fi Mântuitorul. Un Mântuitor doar pentru iudei? Nu, ci pentru întreaga lume – ceea ce constituie o altă temă a scrierilor lui Ioan. Prin harul lui Dumnezeu, fiecare dintre cei care au crezut poate spune: «El a venit ca Mântuitor pentru mine».

Acum, printr-un har uimitor, El îl trimite pe orice credincios pentru a-L reprezenta în această lume, așa cum Tatăl L-a trimis pe El (Ioan 20.21). Noi nu putem mântui pe nimeni, însă îi putem îndrepta pe oameni către Mântuitorul pe care Tatăl L-a trimis.

Faptele bune și ritualurile nu pot mântui pe nimeni, ci doar Hristos și lucrarea Sa de la cruce. Dacă am crezut în El și am fost mântuiți, ne putem bucura nu doar de faptul că El ne-a mântuit de păcatele noastre, ci și de faptul că El continuă să ne mântuiască în toate pericolele și ispitele de pe cale, pentru a ne aduce în siguranță în prezența Sa. Ce Mântuitor minunat!

K. Quartell