Domnul este aproape GBV

Este adevărat că Domnul Isus nu a venit pe un pământ curat și fericit, ci pe unul ruinat de păcat. Dar să faci din aceasta un argument că El ar fi deținut o umanitate de o condiție căzută este cu totul lipsit de scuze și necuviincios de fals. El a fost capabil să sufere și a suferit fără îndoială de foame, de sete și de oboseală. Însă aceste lucruri nu indică în niciun fel că natura Lui omenească ar fi fost căzută, ci mai degrabă prezintă împrejurările prin care umanitatea, sfântă sau nu, ar putea trece.

Afirmația că Domnul Isus a fost capabil de a păcătui nu constituie doar tăgăduirea umanității Lui perfecte, ci scoate la iveală, în cel mai fericit caz, o ignoranță nerușinată cu privire la Persoana Sa. Este o insultă adusă Fiului, din pricina umilinței la care El S-a supus de bunăvoie, insultă pe care nicio considerație n-o poate atenua și ale cărei izvoare nu sunt altele decât necredința omului și răutatea lui Satan. Cu siguranță că Domnul a fost încercat și că a suferit neînchipuit de mult; însă tendința de a deduce de aici că El a avut o natură ca a noastră, cu aceleași porniri și la fel de capabilă de a păcătui, trebuie privită și condamnată atât ca o calomnie odioasă împotriva lui Hristos, cât și ca o minciună cu totul distrugătoare pentru om. Scriptura, în timp ce revelează cu claritate umanitatea Mântuitorului, pare mai atentă în a-I menține slava nepătată decât în cazul oricărei alte Persoane din Trinitate. Și acest lucru nu e de mirare. Dumnezeu este gelos ca nu cumva harul de nespus al Domnului, manifestat prin faptul că a acceptat să devină Om, să-L expună pericolului de a fi dezonorat. Ce lucru dureros este ca El să fie din nou rănit în casa prietenilor Săi!

W. Kelly