Domnul este aproape GBV
Cuvântul adevărului evangheliei care a ajuns la voi, ca și în toată lumea, și aduce rod și crește, ca și între voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr.
Coloseni 1.5,6
Evanghelia nu rămăsese fără rod la Colose. Ea a dat rod prin întoarcerea sufletelor la Dumnezeu și la Hristos, ca urmare a umblării creștinilor în sfințenie, în credincioșie față de Domnul și în dragoste pentru sfinți. Și ea continua să crească la Colose. Cât de important este acest lucru! Colosenii făceau progrese; ei nu rămâneau pe loc, mulțumiți cu ceea ce cunoșteau deja sau cu starea la care ajunseseră în umblarea lor creștină. Ei realizau îndemnul apostolului Petru: „Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos“ (2 Petru 3.18), iar această înaintare în umblare începuse și continuase „din ziua în care au auzit și au cunoscut harul lui Dumnezeu“ vestit prin evanghelie. Este ceea ce ei auziseră și cunoscuseră „în adevăr“, adică era un lucru petrecut în mod real, cu adevărat, în inimile lor.
Cât de dorit este ca acest lucru să fie adevărat și pentru noi! Printr-o aplicație greșită în legătură cu reproșul adresat de Domnul Isus Adunării din Efes cu privire la faptul că și-a „părăsit dragostea dintâi“, unii vorbesc ca și cum o anumită delăsare trebuie neapărat să apară în viața creștinului. Din nefericire, aceasta apare în mod frecvent. După bucuria mântuirii de care suntem cuprinși la început, ne lăsăm invadați, dacă nu de plăceri, cel puțin de preocupările acestui pământ și nu înaintăm deloc, ci, dimpotrivă, regresăm, deoarece în viața creștină nu poți rămâne pe loc. Dar trebuie neapărat să se întâmple așa? Cu siguranță că nu! Pavel nu încetinea deloc ritmul alergării sale și nu se lăsa oprit de greutățile și de problemele acestui pământ. „Dar una fac“, spune el, „uitându-le pe cele din urmă și întinzându-mă spre cele dinainte, alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3.14). Să facem și noi ca el, așa cum suntem îndemnați acolo, având inimile eliberate de orice lucru, pentru a fi ocupate numai de Hristos și astfel evanghelia să crească, prin urmările ei binecuvântate, în noi și printre noi!
H. Rossier