Domnul este aproape GBV

Ați avut vreodată vreo așteptare care nu s-a împlinit? Poate v-ați gândit că Dumnezeu n-a vrut să o împlinească și că aceasta n-a fost corect. Dumnezeu însă nu acționează pe principiul a ceea ce este corect, fiindcă, dacă ar fi acționat așa, ar fi trebuit să fim pierduți pentru totdeauna. Nu, ci El acționează pe principiul harului suveran.

Chiar înainte ca Israel să poată părăsi pustia și să intre în țara promisă, Moise s-a rugat: „Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara cea bună“. Răspunsul Domnului a fost: „Ți-ajunge atât! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta!“ (Deuteronom 3.26). Cu mai mult timp înainte, Dumnezeu îi spusese lui Moise că nu va intra în țară (Numeri 20.12; Deuteronom 1.37). Moise nu s-a plâns cu privire la hotărârea lui Dumnezeu, însă, privind la toată această chestiune dintr-un punct de vedere omenesc, el fusese credincios și purtase multă vreme povara unui popor răzvrătit (Evrei 3.5; 11.25,26). Era deci corect ca el să nu intre în țară?

El n-avea să intre în Canaan, însă Dumnezeu avea să-l lase să vadă țara cea bună. El i-a spus să se suie pe vârful muntelui Pisga și să privească țara de acolo, fără să intre în ea (Deuteronom 3.27). Muntele Pisga avea să anticipeze un eveniment încă și mai important în viața lui Moise.

Cam la o mie cinci sute de ani după evenimentele din Deuteronom, îl vedem pe Moise stând pe un alt munte (Luca 9.29-31), iar acum el se afla în interiorul țării promise. Pe muntele schimbării la față, Moise nu privea țara, ci vorbea cu Hristos despre moartea Lui, care urma să aibă loc la Ierusalim. Binecuvântat privilegiu! El petrecuse o mie cinci sute de ani în cer, însă acum stătea în țară, vorbind de aproape cu Iahve! Domnul a avut deci un plan cu Moise. Când vom mai fi tentați să spunem că ceva nu este corect, să ne amintim de experiența lui Moise și de harul minunat al lui Dumnezeu manifestat față de el!

B. Reynolds