Domnul este aproape GBV
Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.
Ioan 12.3
Maria, care mai înainte stătuse la picioarele Lui pentru a învăța (Luca 10.39), iar cu puțin timp în urmă plânsese la picioarele Lui (Ioan 11.32), acum stă la picioarele Lui și se închină. Ea Îi unge picioarele cu mir de mare preț și I le șterge cu părul capului ei. Fapta ei proclamă că, potrivit estimării ei, nimic din ceea ce ea posedă nu este suficient de bun pentru Hristos. Ea cheltuie pentru El mirul de mare preț și pune la dispoziția Lui ceea ce este „gloria femeii“ – părul ei. Ea nu s-a gândit în acel moment la săraci sau la binecuvântarea altora; a fost în întregime absorbită de Persoana lui Hristos. Într-adevăr, aceasta înseamnă închinare; însă, ca și în cazul Mariei, cel care este preocupat în totul cu Hristos va aduce binecuvântare și pentru alții; prin urmare, citim că „s-a umplut casa de mirosul mirului“.
Probabil că Maria înțelegea foarte puțin cu privire la moartea și învierea lui Hristos, dar instinctul ei spiritual, animat de dragoste, o conduce să facă ceea ce era corect la acel moment; iar Domnul a explicat semnificația faptei ei. Într-adevăr, ea ar fi putut fie să vândă mirul de nard pentru beneficiul săracilor, fie să-l toarne pe capul lui Hristos. Însă, spune Domnul, „ea l-a păstrat“ pentru acest moment suprem. Domnul dorește ca toți să cunoască faptul că mirul fusese păstrat pentru ziua pregătirii înmormântării Lui. Aceasta a reprezentat o manifestare a dragostei față de Hristos, care a devenit o mărturie despre faptul că Cel care tocmai ridicase un om din moarte avea să meargă El Însuși în moarte. Domnul, într-adevăr, nu îi uită pe săraci, pentru că spune: „Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi“, însă, cu o tandrețe mișcătoare, El adaugă: „Pe Mine nu Mă aveți întotdeauna“. În curând avea să plece dintre ei, iar instinctul spiritual al Mariei o ajută să înțeleagă că umbrele morții se apropie de Domnul ei. Lazăr reprezenta o mărturie cu privire la puterea de înviere pe care Hristos o avea, însă acțiunea Mariei dă mărturie despre faptul că Cel care avea puterea vieții era pe punctul de a intra în moarte. Așa cum se întâmplă adesea, dragostea devotată îl face pe cel care o are să capete o înțelegere divină. Se pare că ea a fost singura care a înțeles gândul Domnului și care a priceput că El avea să moară.
H. Smith