Domnul este aproape GBV

Lunga istorie de păcat a omului a fost comprimată în cele trei ceasuri de întuneric de la cruce. Toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a căzut asupra Domnului Isus, în timp ce era atârnat între cer și pământ. El a suferit moartea și judecata pe care noi le meritam. Scriptura declară: „Pe Cel care n-a cunoscut păcatul El L-a făcut păcat pentru noi“ (2 Corinteni 5.21); „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu“ (1 Petru 3.18).

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu deci, istoria morală a omului și-a găsit sfârșitul josnic la cruce. Însă, în timp ce crucea reprezintă sfârșitul istoriei morale a omului, ea marchează de asemenea începutul unei noi vieți în Hristos pentru toți cei care cred. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi“ (2 Corinteni 5.17). Trebuie să existe deci o dovadă clară a existenței acestei noi creații în Hristos. Acesta este motivul pentru care Pavel afirmă: „În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre; și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului“ (Efeseni 4.22-24).

Evident că, dacă Dumnezeu este ca să mântuiască pe cineva, aceasta nu poate fi decât potrivit cu harul și cu îndurarea Sa suverană, pe baza morții lui Hristos pe cruce. Trebuie să venim la Dumnezeu prin Hristos, mărturisind falimentul nostru spiritual și moral, apucând îndurarea pe care El ne-o acordă și primindu-L pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.

R. A. Barnett