Apoi natura şi naţiunile sunt invitate să se alăture simfoniei. Marea şi puzderia de fiinţe ce o populează sunt prezentate ca urlând. Râurile şi munţii sunt îndemnaţi să bată din palme şi să cânte. Lumea şi cei ce locuiesc în ea este cuprinsă de acest delir al bucuriei. Dealurile îşi ridică capul cuprinse de extaz. Întreaga creaţie reacţionează cu o bucurie de nedescris când Regele vine să guverneze (să judece) pământul - ca să dea acestei lumi sărmane, pline de boli şi de tânguiri, o domnie a neprihănirii şi echităţii. Cine ar putea să nu se bucure?