David a sesizat ceva din dulceaţa acestei îndeletniciri, când evrei temători de Dumnezeu l-au înştiinţat că a sosit timpul să se suie la Ierusalim, pentru a participa la praznic. David s-a bucurat, aceasta nefiind o îndatorire nesuferită sau un obicei plictisitor. Ducându-se la templu ca să se închine a fost pentru el un prilej de împlinire şi bucurie.