În mijlocul versetului 7 are loc o schimbare bruscă de la închinare la avertizare. Este vorba de suspinul plin de dor şi atât de grăitor al Duhului Sfânt: Astăzi dacă auziţi glasul Lui....
În restul versetelor din acest psalm auzim însuşi glasul lui Iehova care îi avertizează pe ai Săi ca nu cumva să aibă o inimă rea de necredinţă. La Meriba, în apropiere de Refidim, israeliţii L-au provocat pe Dumnezeu prin nemulţumirile lor legate de faptul că nu aveau apă (este acelaşi loc numit la Exod 17:7 Masa). Într-alt loc, numit tot Meriba, Moise L-a supărat pe Dumnezeu lovind stânca, în loc să-i vorbească (Numeri 20:10-12). Cele două evenimente, unu la începutul peregrinărilor prin pustiu iar celălalt către sfârşit, formează două puncte terminus semnificative ce exprimă prin înşişi denumirea lor (Meriba „răzvrătire"; Masa „încercare") necredincioşia poporului în acea perioadă. Deşi ei văzuseră lucrarea minunată a lui Dumnezeu care i-a izbăvit din Egipt, L-au pus la încercare şi L-au ispitit.