Închinare şi avertisment
Psalmul acesta începe cu chemarea exuberantă la închinare şi este greu să-l citim fără să fim contaminaţi de entuziasmul scriitorului. (La Evrei 4:7 Psalmul pare să-i fie atribuit lui David, dar sintagma „în David" (JND) ar putea însemna în cartea Psalmi, întrucât atât de mulţi dintre ei au fost scrişi de el.)
Fără îndoială auzim glasul Duhului Sfânt în aceste versete, chemând Israelul înapoi la închinarea sa către Iehova, la sfârşitul întunecatelor zile ale marii strâmtorări. Dar nu trebuie să scăpăm din vedere şi chemarea pe care ne-o adresează El nouă, să ne dezlipim „de orice idol care ne-ar ţine departe de El". Este interesant de observat varietatea de expresii prin care este descrisă adevărata închinare. Este o cântare adresată Domnului. A ne închina Lui înseamnă apoi a striga către Stânca mântuirii noastre, adică Stânca de Veacuri ce a fost străpunsă, în care ne găsim noi refugiul etern. Închinarea este să venim în prezenţa Lui, mărturisind cu mulţumire tot ce a făcut El pentru noi. Înseamnă să facem să răsune grinzile de psalmii de laudă pe care îi intonăm la adresa Lui.