Prosperitatea celor neprihăniţi se compară cu aceea a unui palmier sau cedru de Liban. Palmierul simbolizează frumuseţea şi rodnicia, iar cedrul este simbolul tăriei şi permanenţei. Motivul creşterii şi rodniciei credincioşilor îl constituie faptul că ei sunt sădiţi în casa Domnului şi înfloresc în curţile Dumnezeului nostru. Cu alte cuvinte, ei trăiesc zilnic în părtăşie cu Domnul, extrăgându-şi seva şi viaţa din El. Îmbătrânirea nu atenuează capacităţile lor de a da rod. Ei continuă să pulseze de viaţă spirituală (seva) iar mărturia lor rămâne de-a pururea verde. Prosperitatea lor este o dovadă a faptului că Domnul este drept în împlinirea făgăduinţelor Sale. Ne putem bizui pe El ca pe stânca cea mai de nădejde. Nici o urmă de slăbiciune sau nestatornicie nu există la El. Cei răi sunt însă comparaţi cu iarba (v. 7), în timp ce neprihăniţii se aseamănă cu un arbore peren (v. 14). Cei răi se usucă şi se trec, pe când neprihăniţii merg din tărie în tărie. Aceasta este ordinea în botanica spirituală.