În cele din urmă, mijlocitorul cere ca Domnul să privească cu bunăvoinţă asupra poporului Său ales de pe acest pământ şi să-l facă să rodească şi să pro-păşească în tot ce va face: „Da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre."
Conform tradiţiei, Psalmul 90 este de obicei textul preferat din Scriptură la înmormântările creştine, şi asta nu fără temei, deoarece ne aminteşte de scurtimea vieţii şi de nevoia de a răscumpăra timpul sau de a prinde prilejurile pe care le avem de a-L sluji pe Domnul. Dar Psalmul 90 nu este îmbibat de mângâierea şi asigurarea pe care le găsim în epoca Noului Testament. Cristos a adus „viaţa şi nemurirea la lumină prin evanghelie." Noi ştim că a muri este un câştig, deoarece înseamnă a fi absent cu trupul de pe acest pământ, dar prezent acasă cu Domnul. Şi astfel atmosfera sumbră a Psalmului 90 trebuie înlocuită cu bucuria triumfătoare a nădejdii credinciosului în Cristos, întrucât acum moartea şi-a pierdut boldul iar mormântul a fost deposedat de biruinţa sa. Credinciosul poate să cânte:
Moartea-i înfrântă! Vestiţi cu bucurie acest mesaj, credincioşilor!
Unde îţi este biruinţa, mormântule lăudăros? Isus e viu!
Nu-ţi mai sunt porţile întunecate. Isus e viu, Domn puternic, mântuitor.
-Fanny J. Crosby