Dar lucrurile nu se opresc aici. Dumnezeu este mare în creaţia Sa, în providenţa şi în perfecţiunile Sale morale (v. 9-15). O ipostază dramatică a măreţiei Sale în cadrul creaţiei este modul în care stăpâneşte El peste marea înfuriată, potolind valurile. El a făcut acest lucru pe Marea Galileii în urma cu mulţi ani şi o face încontinuu în vieţile lovite de furtună ale copiilor Săi. Cât despre măreţia Sa în cadrul providenţei, ce exemplu mai bun am găsi decât cucerirea Egiptului (Rahab) cu prilejul exodului? El a zdrobit naţiunea aceea mândră cum zdrobeşte un leu prada. El i-a împrăştiat pe duşmanii Săi ca pe nişte frunze purtate de vânt.