După ce a relatat toată măreţia Dumnezeului legământului, Etan descrie în continuare starea binecuvântată a poporului Său: „Binecuvântat este poporul care cunoaşte strigătul de bucurie!" Pentru evreul cucernic, strigătul de bucurie era concretizat prin chiotele scoase de oameni cu prilejul sărbătorilor Israelului, când oamenii se suiau la Ierusalim în zilele sfinte ale calendarului religios. Pentru noi, el va fi întotdeauna strigătul de bucurie al evangheliei. Mai multe lucruri se remarcă cu privire la aceşti oameni fericiţi. Ei umblă... în lumina feţei Sale; adică umblă în bunăvoinţa Sa, fiind călăuziţi de prezenţa Sa. Ei găsesc în El izvorul tuturor bucuriilor lor şi nu încetează niciodată să se delecteze în neprihănirea Sa. Ei nu se laudă cu propria lor putere, ci numai şi numai în a Lui. Numai prin bunăvoinţa Sa este înălţat cornul lor. Cu alte cuvinte, ei sunt întăriţi.

Căci scutul nostru este al Domnului iar regele nostru este Sfântul lui Israel.