Cunoştinţele sale l-au părăsit, de parcă ar fi lepros. Îl tratează ca şi când ar fi un strigoi sau „ca un blestemat" (Knox). Este zăvorât într-o celulă din care nu are scăpare. Ochii săi, cândva luminoşi şi expresivi, şi-au pierdut vioiciunea. Iar rugăciunea pare să fie zadarnică. Zi de zi strigă către Domnul cu mâinile ridicate spre cer, rugându-se fierbinte, dar nimic nu se întâmplă.