Viaţa sa este o viitoare clocotitoare, cu o sumedenie de necazuri iar el înaintează fără să se poată opune spre moarte şi spre mormânt. De fapt a fost deja părăsit ca mort - socotit deja ca o pierdere. Orice fărâmă de tărie ce-o mai avea s-a dus. Acum pluteşte fără noimă printre morţi, ca un soldat inconştient pe câmpul de bătălie presărat cu cadavre. El se simte părăsit de Dumnezeu, uitat de El şi rupt de orice nădejde de ajutor divin. Ca un captiv sortit carcerei, aşa se vede el că a fost abandonat de Dumnezeu şi lăsat în groapa cea mai adâncă, în camera ororilor, cea întunecată şi îngrozitoare. Trebuie să fie doar o singură explicaţie, îşi spune el: Dumnezeu S-a mâniat pe el, drept care este copleşit de valurile năprasnice ale judecării divine.