Când Dumnezeu îşi restaurează poporul, aceasta constituie o demonstraţie plină de iubire a îndurării Sale. Dar nu e cu nimic mai mare decât oricare din celelalte relaţii ale Sale cu noi. Căci şi atunci când ne mustră, când ne disciplinează, ne îndreaptă sau ne aduce înapoi tot dragostea este cea care-L motivează. Şi cât de statornică este acea dragoste care ne rabdă prin toate rătăcirile noastre, prin toate alunecările şi neascultarea de care dăm dovadă. Nu este iubire ca iubirea Domnului. Iar trezirea spirituală este acordarea mântuirii din partea Domnului - aici nu salvarea sufletului, ci izbăvirea de toate consecinţele necredincioşiei - împrăştie-rea, captivitatea, strâmtorarea, lipsa de putere şi nefericirea.