Acum psalmistul izbucneşte de bucurie, adresându-I Dumnezeului oştirilor o rugăciune fierbinte. Pentru ca apoi să adauge şi cealaltă titulatură a Sa: Dumnezeului lui Iacob. Ca Domn al oştirilor, El este suveran peste marea mulţime de fiinţe îngereşti. Ca Dumnezeu al lui Iacob, El este Dumnezeul celui nevrednic, Dumnezeul înşelătorului. Gândiţi-vă numai! Dumnezeul îngerilor fără număr, din adunarea solemnă, este în acelaşi timp Dumnezeul viermelui Iacob. Cel care este infinit de înalt şi preamărit este, în acelaşi timp, aproape de noi, intim nouă. Şi acesta este singurul motiv pentru care şi tu şi eu vom putea păşi vreodată în prezenţa Sa!