Mi-e dor de patria cerească!
Nu există îndoială cu privire la interpretarea principală a Psalmului 84 - tema sa fiind dorul nespus al evreilor exilaţi de a putea păşi din nou în templul de la Ierusalim. Dar psalmul mai poate fi, desigur, aplicat şi la creştinul din zilele noastre, care este împiedicat în diverse feluri de a participa la adunările grupului de creştini ce se adună într-o localitate în cadrul unei părtaşii. El tânjeşte de dor să poată reveni în mijlocul copiilor lui Dumnezeu, să se închine împreună cu ei Domnului.
Dar aplicaţia care-mi place mie cel mai mult este aceea a unui pelerin cucernic ce tânjeşte de dor după patria sa cerească! Să privim Psalmul în această lumină.
Ce alt loc s-ar putea compara vreodată cu frumuseţea locuinţei lui Dumnezeu? Este un loc de neasemuită frumuseţe, de splendoare fără egal şi de glorie de nedescris. Sa precizăm însă un lucru: Uneori în Biblie se foloseşte procedeul stilistic denumit metonimie, prin care locul reprezintă persoana ce locuieşte în acel loc. Şi astfel, când psalmistul spune: „Sufletul meu tânjeşte de dor după curţile Domnului," îşi exprimă dorinţa fierbinte de a fi în prezenţa Domnului, cum se precizează în propoziţia următoare: „...inima şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu."