Când încercăm, să identificăm aceste naţiuni, stabilind corespondentul lor din epoca contemporană, întâmpinăm o serie de dificultăţi. Ştim însă că Asiria este echivalentul Irakului din zilele noastre şi că ismaeliţii, descinşi din Avraam şi Agar, au fost progenitorii arabilor. De asemenea ştim că edomiţii şi amaleciţii au fost descendenţii lui Esau iar moabiţii şi amoniţii au descins din Lot, dar ne este aproape imposibil să stabilim cu precizie toate verigile din cadrul lanţului genealogic. Filistenii au locuit în zona cunoscută în prezent sub denumirea de Fâşia Gaza. Oraşul Tir era situat în actualul Liban. Ghebal este identic cu Gubla sau Byblos, situat în Fenicia. Potrivit unor izvoare, agariţii ar fi descendenţi ai lui Agar şi, prin urmare, o ramură a ismaeliţilor - deşi acest lucru nu poate fi demonstrat, întrucât aceste nume sunt învăluite în mister, e bine să nu încercăm să stabilim conexiuni exacte cu popoarele actuale din Orientul Mijlociu, ci, pur şi simplu, să le vedem ca reprezentanţi ai vrăjmaşilor lui Israel din rândurile Neamurilor. Cum a putut minusculul Israel să ţină piept unei confederaţii atât de mari? Un răspuns îl constituie faptul că poporul lui Dumnezeu, israeliţii, sunt „cei adăpostiţi de El" (v. 3), „cei ascunşi de E1".(AV), „scumpii Lui" (LB) sau „cei iubiţi de El" (Gelineau). În ceasul primejdiei, El îi ocroteşte în chip miraculos şi-Şi desăvârşeşte tăria în slăbiciunea lor. Când sorţii de izbândă le sunt total potrivnici, El trimite o izbândă care desfide orice explicaţie omenească.