Psalmul războiului de şase zile
La 28 mai 1967, Gamal Abdel Nasser, preşedintele Republicii Arabe Unite, a spus: „Intenţionăm să lansăm un atac general asupra Israelului. Va fi un război total. Ţelul principal urmărit de noi este distrugerea Israelului." Când a izbucnit războiul, la 5 iunie, Republicii Arabe Unite li s-au alăturat: Iordania, Siria, Irakul, Algeria, Sudanul, Kuweitul, Arabia Saudită şi Marocul. Încercarea acestei confederaţii de a arunca Israelul în mare a fost zadarnică. În şase zile războiul a luat sfârşit, Israel ieşind învingător absolut din această confruntare.
Pentru mulţi iubitori ai Bibliei, Psalmul 83 a căpătat sensuri noi după Războiul de şase zile. Şi s-ar putea ca el să cunoască împliniri, mai depline cu privire la pretenţiile Israelului asupra ţării, înainte ca întreaga chestiune să fie irevocabil rezolvată prin venirea Domnului Isus ca să guverneze ca Rege.
Cuvintele din aceste versete sunt fără îndoială cele ale Israelului împresurat, care îl cheamă pe Dumnezeu să spargă tăcerea şi să intre în acţiune fără preget. Deşi israeliţii solicită urgent să fie păziţi şi apăraţi, ei prezintă situaţia ca şi când ar fi cauza lui Dumnezeu, în egală măsură cu propria lor cauză: „duşmanii Tăi... cei care Te urăsc... poporul Tău... cei adăpostiţi de Tine... ei alcătuiesc o confederaţie împotriva Ta." Ei au grijă să nu-L lase să uite că vrăjmaşii Israelului sunt şi vrăjmaşii Lui.
Detaliile sunt foarte veridice. Duşmanii sunt înfierbântaţi - o descriere foarte plastică a ameninţărilor opoziţiei. Ei urzesc tot feluri de comploturi - ajutaţi din umbră de consilieri ai Rusiei Sovietice. Se consultă - în cadrul a ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de summituri arabe. Ei ameninţă că vor anihila Israelul - cum reiese şi din citatul menţionat anterior. Ei alcătuiesc o formidabilă federaţie de naţiuni - din care fac parte popoare strâns înrudite cu israeliţii.