Nici o ramură a ştiinţei nu proclamă mai elocvent măreţia lui Dumnezeu, în contrast cu nimicnicia omului decât astronomia. Simplul fapt că distanţele trebuie socotite în ani lumină ilustrează concludent acest adevăr. După cum se ştie, viteza luminii este de 300 000 de kilometri pe secundă. Într-un an sunt aproximativ 31,5 milioane de secunde. Prin urmare lumina străbate anual circa 9 450 000 000 000 kilometri pe an! Şi totuşi unii aştri se află la distanţe de miliarde de ani lumină de pământ! Nici nu e de mirare că acestor calcule li se spune că sunt astronomice!
Privind bolta cerească în timpul nopţii, gândurile noastre parcă se apropie şi mai mult de Dumnezeu, când vedem luna şi stelele - lucrarea mâinilor Lui! Când ne gândim la miliardele de stele, la vastele distanţe din univers şi la puterea ce ţine planetele pe orbitele lor cu precizie matematică, mintea noastră rămâne uluită.