Se dă semnalul începerii procesului. Judecătorul s-a aşezat pe scaunul său de judecată. Judecătorul este chiar Dumnezeu. El a convocat o sesiune specială a consiliului divin, pentru a-i mustra pe dregătorii şi judecătorii pământului. Ei sunt numiţi „dumnezei" pentru că sunt reprezentanţii lui Dumnezeu, ordinaţi de El ca slujitori ai Săi pentru a asigura ordinea şi legalitatea în societate. În realitate, ei sunt, desigur, oameni ca noi. Dar din cauza poziţiei pe care o ocupă, sunt unşi de Domnul. Chiar dacă nu-L cunosc personal pe Dumnezeu, sunt, oficial, agenţii lui Dumnezeu şi, prin urmare, primesc aici demnitatea de a fi numiţi „dumnezei." Sensul de bază al sintagmei este „cei tari"