Omul dreptei lui Dumnezeu
Jalea şi suspinul ce străbate o mare parte din Psalmi se regăsesc şi în cel de faţă. Mai întâi, sub imaginea unei turme, apoi prin simbolul unei viţe de vie, Israel cere să fie iertat şi restaurat.
Apelul este adresat Păstorului lui Israel, un nume al lui Dumnezeu care apare în binecuvântarea pe care i-o acordă Iacob lui Iosif - „Păstorul, Piatra lui Israel" (Genesa 49:24). El este cel care l-a condus pe Iosif ca pe o turmă din Egipt în Canaan. El este cel care, în norul de slavă, a fost întronat între heruvimii ce acopereau cu aripile lor scaunul îndurării din sfânta sfintelor. Dar acum se pare că El a părăsit Israelul, iar locul de închinăciune a fost nimicit, drept care se formulează cererea ca rugăciunea ca El să strălucească în îndurare şi favoare înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase. Acestea au fost cele trei triburi din avangardă în procesiunea transportării chivotului de către chehatiţi (cohatiţi). Aici ele reprezintă întregul Israel. Israeliţii doresc cu înflăcărare să stârnească tăria Sa (poate noi am spune să-L determine să-şi exercite muşchii) şi să treacă la acţiune, în sprijinul lor. Ei îl roagă fierbinte să-i readucă din captivitate. O, dacă ar străluci faţa Sa peste ei, cu îndurare, atunci izbăvirea lor ar fi asigurată!