Poporul persistă în păcatele sale, iar Dumnezeu îşi arată în continuare îndurarea faţă de el
În pofida tuturor dovezilor de iubire pe care li le-a arătat Domnul, inimile izraeliţilor au rămas mai departe necredincioase. Orice făcea Dumnezeu pentru ei, nu le putea intra în voie. În ciuda tuturor minunilor Sale, ei erau într-o stare permanentă de bosumflare şi bombăneală. Drept care, din timp în timp, Iehova a cercetat naţiunea Israel, aducând moarte şi nimicire. Şi astfel supravieţuitorii au părut că iau seama pentru o vreme, întorcându-se către Domnul, pocăindu-se de răutatea lor şi căutându-L dintr-o inimă sinceră. Ei şi-au dat seama ce adăpost le-a fost El, cum i-a răscumpărat din ororile Egiptului. Dar nu după mult timp au început din nou să trăiască în minciună, rostind cuvinte pioase, dar în realitate purtându-se cu îndărătnicie, dovedindu-şi din plin nestatornicia şi neascultarea. Domnul S-a purtat însă faţă de ei cu o extraordinară reţinere. Din pricina supraabundentei Sale compasiuni, El le-a iertat persistentele acte de recidivă, nelăsând să se abată nenorocirile pe care le meritau din plin. El Şi-a amintit că sunt oameni, aflaţi vremelnic pe acest pământ, pentru ca în curând să plece din această lume.