Dar în versetul 11 asistăm la o cotitură spirituală comparabilă cu tranziţia de la Romani 7 la Romani 8. După ce introspecţia l-a cufundat în abisul deznădejdii, Asaf îşi îndreaptă ochii spre cer, hotărât acum să reflecte la nenumăratele momente din trecut când Dumnezeu a intervenit pentru poporul Său, când israeliţii s-au aflat la grea cumpănă. Asta îi face dintr-odată să recunoască faptul că Dumnezeu este sfânt şi că tot ce face El este desăvârşit, neprihănit şi bun. El nu greşeşte niciodată.