Leacul pentru introspecţie
În primele zece versete Asaf trece printr-un masiv atac de introspecţie. Pronumele personale eu, mine şi al meu se întâlnesc de peste douăzeci de ori, pe când numele lui Dumnezeu apare doar de şapte ori iar pronumele referitoare la Dumnezeu de şapte ori (în ediţia engleză, n.tr.). Dar în versetul 10 intervine o schimbare remarcabilă, în ultimele zece versete pronumele personale revin doar de trei ori, pe când substantivele şi pronumele referitoare la Dumnezeire apar de peste douăzeci de ori. „Lucrarea de slujire a lui Cristos prin Duhul Sfânt elimină pronumele eu, mine şi al meu."
Cineva a descris firul gândurilor din acest text în patru cuvinte:
Suspin (v. 1-6) Scufundare (v. 7-10) Cântare (v. 11-15) înălţare (v. 16-20)
Mai întâi, Asaf îşi varsă năduful în faţa lui Dumnezeu. Nu se precizează ce necaz s-a abătut asupra casei lui. În strâmtorarea sa, el nu se mai gândeşte la nimeni şi la nimic, decât la el însuşi. În pofida rugăciunilor sale neîncetate, el se plânge că nu găseşte nici o mângâiere. Se găseşte în situaţia anormală în care gândurile despre Dumnezeu îl fac să geamă, mai degrabă decât să se bucure. Cu cât meditează mai mult, cu atât este mai cuprins de melancolie.