Dar psalmistul găseşte nădejde şi mângâiere în recapitularea puterii măreţe a lui Dumnezeu manifestată în trecut în folosul poporului Său. Ca Rege al Israelului din vechime, El S-a distins prin extraordinarele izbăviri pe care le-a realizat în diverse locuri. De pildă, când a despărţit Marea Roşie prin puterea Sa, cu prilejul fugii Israelului din Egipt. Apoi când şerpii de mare ai Egiptului (adică soldaţii lui Faraon) au încercat să meargă pe urma evreilor, Dumnezeu a făcut ca apele să revină la normal, înecând oştirea inamicului. El a zdrobit capul Leviatanului, crocodilul monstruos care simboliza puterea Egiptului, iar cadavrele soldaţilor, aruncate la mal de apele mării, au constituit hrana vulturilor şi fiarelor deşertului. El a deschis izvoarele şi pâraiele în pustiu şi a secat Iordanul, pentru ca israeliţii să poată să-l traverseze, intrând în ţara promisă. Ziua şi noaptea sunt sub stăpânirea lui Dumnezeu iar soarele, luna şi stelele slujesc după rânduiala lăsată de El. El este cel care a aranjat geografia şi topografia pământului, iar anotimpurile sunt controlate de El.